Zile trec şi nu mai vin-napoi,
Gânduri reci se înaltă către zori.
În amintirea mea, doar umbre pot să văd...
Şi suspin amar, din nou, din nou...
Zile reci s-au scurs uşor,
Zile reci s-au scurs prin nori, prin dor.
Doamne, cât am aşteptat, să te am în viaţa mea, ce vis ciudat, în mine !
Câte stele au căzut, câte lacrimi în gânduri au tăcut, în mine !
Nopţi adânci se sting în raze vii,
Vreau să ştiu unde eşti, dar e târziu !
În amintiriea ta, doar umbra mi-a rămas...
Şi suspin amar, din nou...din nou...
Mi-e dor de viaţa mea şi de anii mei,
Să mă pierd prin focuri care ard mereu,
Mi-este dor de ei.
Focuri albe se aprind şi iar mă pierd printre lanţuri reci,
Lacrimi grele cad şi sting
Tot ce-am avut, vise ce-au trăit, dar eu ce simt ? |
