De m-apasa ganduri negre
si m-arunca-n grele patimi
ma gandesc la ce a fost.
iar stramosii-mi vin aproape
si-mi arata ca in viata
totusi inca am un rost.
De-a cladi din vechi ruine,
din cenusa veacurilor,
din trecutu-ndepartat,
scutul nou si sabia tare
ochii oteliti si aprigi
ca si bradul ne-nfricat.
Umbre-mi sar in ajutor
si dintr-un copil, farama,
acum cresc un vrajitor.
Ca doar o simpla vorba
cu mana-mi catre cer,
scol din morti
strasnic neamul meu.
Peste Bucovina-ntreaga
sufla-acum chemarea noua
sub stindard cu cap de lup.
Inaintea ostii stranse
neinfrante pe vecie
trebui-va ca sa lupt.
si de-o fi sa cad ucis
sufletu-mi va dainui
in orice razboinic vis. |
