Vant din miaza-noapte incepe sa sufle
Chiar cerul isi schimba culoarea
Nici orizontul nu mai exista
Iar eu sunt acum doar o umbra;
Hotarele astui tainic taram
Nu sunt pentru mine oprelisti;
Pustia-nghetata in neguri si-n vand
Palatu-mi de ceti si tristete.
Veacuri s-au scurs de la voievozi
Iar tara lor e-acum doar parere
Din gandurile mele rasar alti viteji
Ce-or avea iar o faima cumplita.
Sabia luce si platosi scrasnind
Incant-acum duhul batranului,
martor prin timpuri si-n vraji iscusit
cand piatra-n afund, cand soim in vazduh.
Chiar daca sufletul lui e liber
El sta doar pe creasta muntilor-nalti
Cu mainile-ajunge sus la cer
Iar nourii se misca dupa cantecul sau.
In rune, de stii, poti deslusi
Epoca mandra ce sta sa vina
Sunt munti, paduri, ape si nouri:
In veac eu voi fi batranul. |
